cat-right

Surse de calorii

Surse de calorii

Ce trebuie să ştim despre glucide?

Glucidele, numite de asemenea şi carbohidraţi sau hidraţi de carbon, reprezintă
cea mai accesibilă sursă de energie pentru organism, asigurând 50-55%
din aportul energetic total. Deşi cantitativ glucidele organismului reprezintă
numai 0,3% din greutatea corpului, importanţa lor este extrem de mare, având un
dublu rol: energetic şi structural.
Glucidele sunt utilizate pentru menţinerea temperaturii corporale şi întreţinerea
funcţiilor vitale şi asigură energia pentru eforturile musculare. Sistemul
nostru nervos, creierul şi alte organe cum ar fi inima, plămânii, rinichii, intestinul
şi celulele sanguine au în mod special nevoie de glucide şi nu pot funcţiona
normal fără acestea. Pe lângă rolul de combustibil pentru toate celulele, glucidele
participă şi la alcătuirea membranelor celulare, a ţesutului conjunctiv şi de susţinere,
a ţesutului nervos, precum şi a unor componente cu rol funcţional de bază,
cum sunt hormonii, enzimele şi anticorpii.

Există mai multe tipuri de glucide:
– glucidele simple: în această categorie se disting monozaharidele (formate
dintr-o moleculă elementară) şi dizaharidele (două molecule asociate).
Aceste zaharuri se numesc “rapide”, deoarece sunt absorbabile imediat în
sânge. Toate, cu excepţia fructozei, au inconvenientul de a stimula prea
brusc mecanismele reglării glicemiei (secreţia de insulină) şi de a nu potoli
senzaţia de foame pentru perioade îndelungate de timp. Absorbţia fructozei
este la fel de rapidă ca a glucidelor simple, dar doar jumătate din cantitatea
de fructoză este utilizată imediat, iar cealaltă jumătate este stocată sub
formă de glicogen. Din acest motiv ingestia sa nu declanşează secreţia de
insulină.

– monozaharidele:
• glucoza este puţin regăsită în stare liberă în alimente, intră în
compoziţia a numeroase alte glucide. Glucoza este combustibilul
principal al corpului uman şi element de bază al glicogenului.
• fructoza, prezentă în miere şi în fructe, participă alături de glucoză la
formarea zaharozei.
• galactoza intră în compoziţia lactozei (zahărul din lapte), în asociaţie
cu glucoza.
– dizaharidele:
• zaharoza, sau zahărul obişnuit, cel mai răspândit în natură, este
compus dintr-o moleculă de fructoză şi una de glucoză. Poate fi
obţinută din sfecla şi trestia de zahăr. Se găseşte în fructe şi legume.
• lactoza, glucid prezent în lapte şi produsele lactate.
• maltoza se găseşte în cereale şi bere.

– glucidele complexe – sunt numite şi polizaharide sau “glucide lente”, deoarece
se absorb în mod progresiv în intestin. Ele trebuie să se descompună,
într-o primă fază, în molecule glucidice elementare (glucoză, fructoză şi
galactoză) înainte de a fi absorbite. Producţia de insulină este mai bine
reglată în urma consumului glucidelor lente, deoarece eliberarea de mici
molecule de glucoză în sânge este progresivă în timp. Glucidele complexe
furnizează pe lângă energie (glucoză) şi alte elemente nutritive.
Polizaharidele sunt glucide compuse din mai multe molecule de monozaharide
asociate. Principalele polizaharide digerabile sunt:
• amidonul: prezent în alimentele de origine vegetală, cum ar fi cerealele,
leguminoasele, cartofii şi anumite fructe (banane, castane).
• glicogenul: glucid de origine animală, constituind o parte a rezervelor
de energie stocate în ficat şi în muşchi. Este compus dintr-un
lanţ de mai multe molecule de glucoză. Aportul alimentar de
glicogen este aproape nul, dar organismul este capabil să îl producă
şi să îl folosească în perioadele interprandiale.

De unde ne procurăm glucidele?

Sursele alimentare de glucide sunt variate, iar glucidele se găsesc în diferite
proporţii în alimentele dulci.
Glucidele simple (mono- şi dizaharide) sunt absorbite ca atare şi apoi sunt
disponibile ca sursă de energie în organism, iar cele complexe (oligo- şi polizaharide)
sunt mai întâi transformate în glucide simple şi apoi absorbite. Acest lucru
stă la baza indexului glicemic al alimentelor (vezi mai jos). Fructele, mierea de
albine, siropurile sunt alimentele care conţin în cantitate mare glucide simple, în
timp ce glucidele complexe sunt conţinute în special în cereale şi legume.
S-a crezut anterior că o anumită cantitate de glucide are acelaşi efect
asupra creşterii glicemiei, indiferent de sursa alimentară de provenienţă. Această
concepţie a fost infirmată de studii actuale, care demonstrează, de exemplu, că 30
g de glucide din pâine nu au acelaşi efect asupra glicemiei ca 30 g de glucide din
fructe sau din paste făinoase. Glucidele din pâinea albă sunt glucide rafinate, obţinute
prin prelucrare, prin urmare cu structură simplă; ele vor creşte mai rapid
glicemia decât glucidele din pastele făinoase sau din pâinea intermediară sau
neagră, care conţin glucide complexe.

Creşterea bruscă a glicemiei este urmată de un răspuns din partea
organismului ce tinde să aducă valorile glucozei din sânge spre valorile normale,
prin creşterea secreţiei de insulină. Când acest lucru se realizează rapid, secreţia
insulinică conduce la o scădere bruscă a glicemiei, ducând la apariţia unor
simptome de hipoglicemie, în special a senzaţiei de foame. Astfel de variaţii ale
glicemiei, cu fenomenele ulterioare implicate, pot fi evitate printr-un aport
corespunzător de alimente bogate în glucide complexe, aducând beneficii importante
pe termen scurt şi lung. De aceea, nu doar cantitatea glucidelor este de luat
în seamă în cadrul unei alimentaţii sănătoase, ci şi calitatea acestora, un consum
de alimente bogate în glucide lent absorbabile fiind recomandat.

Carbohidraţi Surse alimentare Observaţii
Monozaharide
Glucoză
Fructoză
Galactoză
Fructe, miere, sirop de
cereale, vegetale, produse
dietetice
În fructe şi vegetale cantitatea de fructoză
şi glucoză depinde de cât sunt de coapte
şi de modul de conservare.
Dizaharide şi
oligozaharide
Sucroză 

Lactoză
Maltoză

 

Trestie şi sfeclă de zahăr,
melasă şi sirop de arţar

 

Lapte şi produse lactate
Produse de malţ, unele
cereale de la micul dejun.

Scindarea lactozei în intestin se face sub
acţiunea unei enzime (lactază); în cazul
deficitului acesteia poate apărea
intoleranţa la produsele lactate.
Polizaharide
Digerabile
Amidon şi dextrineGlicogen

Nedigerabile
Celuloze

 

Cereale, vegetale (în special
tuberculi şi legume)
Produse de carne şi peşteTulpinele şi frunzele
vegetalelor, învelişul
Aceste substanţe sunt cele mai răspândite.

 

Aceste polizaharide menţin motilitatea
gastrică, previn constipaţia şi au efect
protector împotriva unor boli digestive
(diverticuloză, cancer de colon); pot
reduce colesterolul seric şi glicemia.

Derivaţii
carbohidraţilorAlcool etilic
Acid lactic
Acid malic
 

Fermentarea lichiorului
Lapte şi produse lactate
Fructe

Aceste substanţe sunt produse naturale.

Ce este indexul glicemic?

Indexul glicemic (IG) al unui aliment măsoară
cât de repede creşte glicemia acel aliment (şi declanşează
mecanismele de reglare a glicemiei). Ca etalon sau
folosit pâinea albă şi glucoza, cărora li s-a conferit o
valoare a IG de 100%; în funcţie de acesta s-au putut
compara diferite alimente, împărţite ulterior în alimente
cu index glicemic mare (>70), mediu (55-70) şi mic
(<55).
IG este influenţat de concentraţia în glucide a
alimentelor, dar şi de o serie de alţi factori, cum ar fi

conţinutul în proteine, lipide şi fibre alimentare, prezenţa amidonului greu
digerabil, mărimea particulelor de amidon, conţinutul în apă al alimentelor,
modul de preparare a hranei, amestecul de alimente etc. De exemplu, un aliment
bogat în lipide consumat concomitent cu un aliment cu index glicemic mare, îi
scade acestuia din urmă indexul glicemic. Un glucid rapid consumat la sfârşitul
unei mese se comportă la fel ca un glucid lent. Prin urmare, valoarea IG al unui
aliment poate fi modificată în practică, deoarece de obicei se consumă alimentele
în asociere.
Alimentele cu index glicemic scăzut sunt în general formate din glucide
complexe, mai greu digerabile şi sunt recomandate datorită multiplelor efecte benefice:
evită variaţiile glicemice mari, dau saţietate mai îndelungată şi întârzie
senzaţia de foame, iar pe termen lung s-au demonstrat a influenţa pozitiv
nivelurile colesterolului „bun” şi prin urmare scăderea incidenţei evenimentelor
cardiovasculare.

Index glicemic Alimente
Mare
(> 70)
Glucoză, miere, fulgi de porumb, pâine albă, pâine
integrală, cartofi prăjiţi sau piure, biscuiţi, banane
coapte, orez, morcovi
Mediu
(55 – 70)
Cartofi copţi sau fierţi, sucuri de fructe, compoturi,
ananas, paste făinoase
Mic
(< 55)
Piersici, mere, portocale, lapte, iaurt, fasole păstăi,
arahide, soia, legume verzi, mazăre verde sau uscată,
ciuperci, struguri, portocale, grapefruit, sucuri de
legume

Ce cantităţi de glucide trebuie să consumăm?

Glucidele trebuie să aducă 50-55% din aportul energetic zilnic. Astfel, un
adult cu greutate medie (70 kg) care desfăşoară o activitate fizică moderată are
nevoie de 300-400 g glucide pe zi, iar sursele de glucide sunt recomandate a fi
alimentele cu conţinut bogat în glucide complexe şi cu index glicemic mic.
Persoanele care consumă cantităţi crescute de zahăr au un aport caloric
crescut faţă de cei care consumă cantităţi mici de zahăr şi un aport de vitamine şi
minerale mai redus decât al acestora.
Consumul de glucide în cantitate mai mare decât cea recomandată contribuie
la creşterea ponderală. De asemenea, consumul de produse zaharoase şi
bogate în amidon contribuie la producerea cariilor dentare.

Ce sunt fibrele alimentare?

Polizaharidele fără amidon se împart în hidrosolubile (formând geluri,
pectine, gume) şi insolubile (celuloză şi lignină). Fibrele alimentare sunt constituenţi
vegetali, alcătuiţi în principal din glucide nedigerabile (celuloză, hemiceluloză,
lignină, pectină) ce formează peretele celulelor vegetale (polizaharide de
structură sau parietale), fiind ingerate odată cu alimentele. Deoarece fibrele alimentare
nu se digeră, ele au rol în asigurarea unui tranzit intestinal normal, prin

stimularea secreţiei salivare şi sucului gastric şi încetinirea ratei de digestie şi
absorbţie.
Fibrele alimentare se găsesc în produsele de origine vegetală. Nu se
cunoaşte exact efectul fierberii asupra conţinutului în fibre, dar se pare că există o
diferenţă mică între cele fierte şi cele crude.
Se recomandă un aport de 14 g fibre pentru fiecare 1000 kcal ingerate,
ceea ce corespunde unui aport de 25-35 g fibre/zi. Raportul între fibrele insolubile
şi cele solubile trebuie să fie de 3/1.

De ce ne sunt necesare fibrele alimentare?

Dietele bogate în fibre alimentare se asociază cu o incidenţă scăzută a
bolilor cardiovasculare. Fracţiunile solubile ale fibrelor alimentare pot reduce
LDL-colesterolul. Conţinutul crescut de fibre în dietă se asociază cu o incidenţă
mai scăzută a diabetului zaharat. Pectinele şi gumele reduc creşterea glicemică
prin întârzierea evacuării gastrice, reducerea duratei tranzitului intestinal şi prin
reducerea absorbţiei glucidelor. Consumul excesiv de fibre poate să interfere cu
absorbţia de calciu şi zinc, mai ales la copii şi vârstnici.
Dietele sărace în fibre reprezintă un factor de risc pentru cancerul de
colon. Rolul protector al fibrelor constă în reducerea expunerii la substanţele
toxice care traversează colonul, prin reducerea concentraţiei acestora şi a duratei
tranzitului. Acizii graşi cu lanţ scurt produşi din fibrele ingerate protejează integritatea
tractului intestinal.

Sfaturi practice
• Glucidele stau la baza alimentaţiei, asigurând 50-60% din aportul energetic.
• Alimentele ce conţin glucide simple trebuie consumate cu moderaţie; având
un index glicemic mare, ele se absorb rapid, cresc brusc glicemia şi induc
foame.
• Sunt recomandate glucidele complexe cu indice glicemic mic, care au un
timp de absorbţie mare şi cresc lent glicemia. Acestea se găsesc predominant
în legume şi fructe şi îşi datoresc proprietăţile şi prezenţei fibrelor
alimentare.

Ce trebuie să ştim despre proteine?

Proteinele sunt constituenţi esenţiali ai organismului. Toate proteinele
sunt formate din aproximativ 20 aminoacizi din care aproape jumătate se numesc
neesenţiali, deoarece pot fi sintetizaţi în organism din alţi aminoacizi. Alţi 9
aminoacizi, numiţi esenţiali, trebuie aduşi prin alimentaţie, deoarece organismul
nu îi poate forma.

Aminoacizi esenţiali Aminoacizi neesenţiali
Triptofan
Isoleucina
Leucina
Valina
Histidina
Lisina
Metionina
Treonina
Fenilalanina 
Alanina
Arginina
Acid aspartic
Asparagina
Cisteina
Acid glutamic
Glutamina
Glicina
Prolina
Serina
Tirozina

Proteinele se clasifică în funcţie de valoarea lor biologică, determinată de
conţinutul în aminoacizi esenţiali. Proteinele animale au o valoare biologică mai
mare decât cele vegetale. Orice proteină fără unul din aminoacizii esenţiali (incompletă)
are o valoare biologică scăzută.

De ce ne sunt necesare proteinele?
Rol structural – sunt componente ale tuturor celulelor, fiind necesare creşterii
şi refacerii ţesuturilor.
Rol funcţional – în desfăşurarea proceselor metabolice, reglarea echilibrului
hidro-electrolitic şi acido-bazic. Sunt componente structurale ale diverselor
enzime şi hormoni. Pot îndeplini funcţii specifice (anticorpi).
Rol energetic – evidenţiat prin degradarea compuşilor rezultaţi din transformarea
lor, până la etapa finală de CO2 şi H2O.

De unde ne procurăm proteinele?
Alimentele derivate din animale, incluzând carne, peşte, ouă şi majoritatea
produselor lactate conţin proteine complete. Soia este singura plantă ce conţine
proteine complete. Cea mai mare valoare proteică se regăseşte în lapte şi ouă.
Proteinele incomplete nu asigură un aport adecvat de aminoacizi. Multe plante
alimentare conţin cantităţi considerabile de proteine incomplete, cele mai bune
surse fiind cerealele şi legumele. Unele alimente
bogate în proteine, cum sunt carnea de oaie,
porc, raţă sau ouăle, conţin şi cantităţi importante
de lipide.
În general, consumăm un amestec
suficient de proteine complete şi incomplete care
nu pune probleme deosebite de sănătate.

Alimente ce conţin
proteine complete
Alimente ce conţin
proteine incomplete
Ouă
Peşte
Carne de găină
Carne de curcan
Carne de raţă
Carne de vită
Carne de oaie
Carne de porc
Brânză
Lapte
Iaurt
Soia
Cereale
Făină
Orez
Mălai de porumb
Spaghete
Pâine
Fasole
Broccoli
Cartofi
Arahide 

Ce cantităţi de proteine trebuie să consumăm?
Necesarul de proteine depinde de necesităţile de dezvoltare a organismului
şi de valoarea biologică a acestora, în funcţie de dietă. Aportul recomandat
se bazează pe cantitatea de proteine necesară pentru menţinerea echilibrului între
cantitatea de azot consumată sub formă de proteine şi azotul eliminat zilnic.
Aportul total de proteine trebuie să fie de 10-15% (maxim 20%) din totalul caloric,
jumătate de origine animală şi jumătate de origine vegetală. Pentru cele cu
valoare biologică mare este suficient un aport de 0,6 g/kgcorp/zi. Necesarul
proteic creşte la 0,85 g/kgcorp/zi pentru proteinele cu valoare biologică scăzută,
aceste valori fiind ajustate şi în funcţie de perioadele specifice de dezvoltare.

Conţinutul în aminoacizi esenţiali al proteinelor din diverse surse alimentare

Aminoacid
g/100 g
Necesar
Mg/kg/zi
Grâu Soia Cartof Orez Fasole Combinaţie
cereale + leguminoase
Fenilalanină 14 4,9 4,9 4,0 5,3 5,2 5,25
Izoleucină 10,5 3,6 4,5 3,8 4,6 4,2 4,4
Leucină 14 7,3 7,3 6,0 9,0 7,6 8,4
Lizină 12 3,1 6,4 4,8 3,9 7,2 5,55
Metionină +
cisteină
13 1,6 1,3 1,3 2,3 1,0 1,65
Triptofan 3,5 1,2 1,3 3,8 1,5 1,0 1,25
Valină 10 4,8 4,8 1,6 6,3 4,6 5,45

Sfaturi practice
• Consumaţi în special alimente ce conţin proteine complete.
• Proteinele trebuie consumate atât din surse animale cât şi vegetale, în
proporţie echilibrată.
• Aportul proteic trebuie ajustat în funcţie de necesităţile organismului; în
perioadele de creştere şi dezvoltare aportul proteic trebuie să fie mai mare.

Ce trebuie să ştim despre lipide?

Lipidele (sau corpii graşi) constituie o familie de compuşi insolubili în
apă. Datorită insolubilităţii în apă, lipidele au proprietăţi particulare, determinate
de structura şi caracteristicile fizico-chimice ale diverselor molecule din componenţa
lor.
Lipidele joacă roluri esenţiale în organism, în special în menţinerea integrităţii
membranelor celulare, în transmiterea nervoasă şi în procesul de absorbţie
a nutrienţilor.
Lipidele alimentare sunt alcătuite din molecule de acizi graşi esterificaţi
sub formă de trigliceride şi fosfolipide. Sterolii alimentari sunt în principal reprezentaţi
de colesterol şi steroli de origine vegetală (fitosteroli).
În ceea ce priveşte acizii graşi, la fel ca şi pentru aminoacizi, o serie dintre
aceştia nu pot fi sintetizaţi de organism; este vorba despre acizii graşi esenţiali,
sursa lor fiind exclusiv alimentară. Pe de altă parte, în funcţie de saturaţia în
hidrogen a moleculei lor, acizii graşi se clasifică în saturaţi şi nesaturaţi. Acizii
graşi nesaturaţi pot fi mono- sau polinesaturaţi. Grăsimile de origine animală
conţin mai mulţi acizi graşi saturaţi, iar cele de origine vegetală au acizi graşi
nesaturaţi, aceştia din urmă dovedind proprietăţi protective cardiovasculare.
Colesterolul reprezintă o substanţă absolut necesară organismului şi care
se găseşte doar în alimentele de origine animală, dar poate fi sintetizat şi în
organism. Ingestia unor cantităţi crescute din aceste alimente duc la niveluri crescute
ale unor fracţiuni ale colesterolului (LDL-colesterol), care predispun la
îmbolnăvire.

De unde ne procurăm lipidele?
Lipidele se găsesc în produsele de origine animală, în uleiuri şi lactate.
Lipidele se găsesc incluse şi în preparate cum ar fi prăjituri, creme, alimente
prăjite, snacks-uri.

Lipide Sursele alimentare Funcții în organism
Trigliceride Grăsimi saturate: unt, margarină, produse lactate
nedegresate, carne, unele specii de peşti, carne de
pasăre.
Rol energetic
Acizi graşiSaturaţi

 

Monosaturaţi

Polinesaturaţi

Acizi graşi
esenţiali

 

Grăsimi animale, unt, ulei de cocos, unt de cacao

Ulei de măsline şi arahide, nuci, avocado

Uleiuri vegetale polinesaturate

Seminţe de in, rapiţă, germeni de grâu, ulei de
soia, floarea-soarelui, porumb, peşte (scrumbie,
somon, sardine)

Participă la formarea
membranelor şi a altor
compuşi indispensabili
organismului.
Colesterol Gălbenuş de ou, organe (ficat, rinichi, creier), icre,
unt, lapte, brânză, carne, unele fructe de mare,
unele specii de peşti
Rol metabolic

Alimentele bogate în lipide:
– au cea mai mare densitate energetică (furnizează cea mai mare
cantitate de energie pe cel mai mic volum de aliment consumat);
– sunt cele mai apetinsante, mai ales cele asociate cu glucide (îngheţata,
ciocolata, produsele de patiserie), având o componentă afectivă
importantă;
– ameliorează mai puţin senzaţia de foame decât în cazul consumului de
alimente bogate în glucide;
– excesul de lipide este stocat, ele neavând capacitatea de a-şi stimula
propria lor oxidare, ceea ce duce la obezitate.

Conţinutul lipidic al diverselor grupe de alimente

Tipuri deacizi grași Carne Uleiuri șialte grăsimi Lapte șiprod. lactate Leguminoase uscate șifructe oleaginoase Ouă Alte alimente
Acizi grașisaturați 39 34 20 2 2 3
Acizi grașimononesaturați 35 48 8 4 2 3
Acizi grașipolinesaturați 18 68 2 6 2 6

Ce cantităţi de lipide trebuie să consumăm?
Alimentaţia sănătoasă nu trebuie să conţină un aport de lipide mai mare de
30% din aportul energetic total zilnic. Din acestea, mai puţin de 10% vor fi
furnizate de acizii graşi saturaţi, 10% de acizii graşi mononesaturaţi şi 10% de
acizii graşi polinesaturaţi forma cis. În timpul ultimei decade, studiile efectuate
au dus la concluzia că un consum de 1-2 g/zi de acizi graşi polinesaturaţi este bun
pentru menţinerea stării de sănătate. S-a arătat că acizii graşi polinesaturaţi au un
efect benefic şi în unele boli, cum ar fi artrita reumatoidă şi dermatita atopică.
Se pare că peştele consumat de două ori pe săptămână are rolul de a
reduce mortalitatea de cauză coronariană, iar consumul de alimente bogate în
acizi graşi polinesaturaţi ω-3 reduce riscul de mortalitate cardiovasculară la cei
care au avut deja un eveniment cardiovascular.
Un aport crescut de lipide conduce la
apariţia dislipidemiilor, care se asociază cu un
risc mare de apariţie a bolilor cardiovasculare.

Sfaturi practice
• Se recomandă un consum moderat de lipide în alimentaţie, datorită
multiplelor consecinţe negative ale unei diete bogate în lipide (creştere
ponderală, ateroscleroză etc.).
• Aportul de lipide saturate trebuie să fie sub 10% din consumul energetic
zilnic.
• Dieta echilibrată se bazează pe aportul de grăsimi în special din surse vegetale,
alături de carnea de peşte şi lactate.
• Un rol important revine calităţii lipidelor consumate, alimentele bogate în
acizi graşi polinesaturaţi având efecte protectoare cardiovasculare.

Necesarul caloric şi de principii alimentare la diferite vârste

Vârstă Greutate Necesar
caloric
(kcal/zi)
Necesar de
proteine (%)
Necesar de
glucide (%)
Necesar de
lipide (%)
< 1 an
1 – 3 ani
4 – 6 ani
7 – 9 ani
7,3
13,4
20,2
28,1
820
1300
1830
2190
15
14
13
55
54
55
30
31
32
 Băieţi10-12 ani  36,9 2600 13  55  32
 Băieţi13-15 ani  49,9 2490 13 58 32
Băieţi
16-19 ani
 54,4 2310 13 58 30
Bărbaţi adulţi (activitate medie)  65,0 2900  13 58 30
 Femei adulte (activitate medie)  55,0 2200 13 58 30
 Femei gravide (ultimele 5 luni)  – +350 15 57 28
 Femei care alăptează(primele 6 luni)  +550 14 57 29


Autor: Societatea de Nutriție din România


Share Button

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: