cat-right

Amenoree

Sinonime şi denumiri similare: amenoreea, absenţa menstruaţiei / fluxului menstrual, amenoree primară şi secundară.

Definiţie: absenţa menstruaţiei.

Amenoreea nu trebuie privită ca o boală ci ca o tulburare, rare fiind cazurile în care prezenţa acesteia să reprezinte manifestarea unei afecţiuni.

În cele mai multe cazuri nu există cauze organice ci funcţionale. Cauzele pot fi tulburări ale secreţiei glandelei pituitare, a glandei paratiroide, anemie, diabet zaharat, boli infecţioase, tuberculoză, carcinoame, schimbări de mediu şi climatice, consum de alcool şi de substanţe narcotice, intervenţii ginecologice, precum şi traume fizice sau psihice.

În funcţie de cauza care a provocat amenoreea pot fi observate şi alte semne asociate cum ar fi apariţia lactaţiei, cefaleea, tulburări emoţionale, căderea părului sau pilozitate facială în aexces.

Necunoaşterea cauzelor întârzierii ciclului menstual poate provoca îngrijorare, motiv pentru care se recomandă consultarea unui medic specialist pentru determinarea cauzelor şi recomandarea măsurilor adecvate fiecărui caz.

Amenoreea poate apărea atât la pubertate cât şi de-a lungul vieţii sexuale active, fiind clasificată în funcţie de momentul apariţiei în:

Amenoree primară  se referă la lipsa menstruaţiei până la vârsta de 16 ani, în condiţiile în care nu a existat încă nici un ciclu menstrual. Se consideră că anemoreea primară afectează 1 din 1000 de tinere. Cele mai frecvente cauze ale amenoreei primare sunt:

– anomalii cromozomiale – anomalii structurale sau de număr ale cromozomilor implicaţi în dezvoltarea sexuală şi reproducere care pot conduce la pierderea prematură a ovulelor şi foliculilor implicaţi în ovulaţie şi menstruaţie.

– tulburări ale secreţiei hormonale ale hipotalamusului. În cazul amenoreei de origine hipotalamică este vorba despre o tulburare de secreţie a hormonilor endocrini ai hipotalamusului, cu rol în reglarea întregului sistem endocrin, a unor funcţii importante ale organismului şi cu posibile implicaţii şi în reglarea ciclului menstrual. Efortul fizic intens, tulburări ale alimentaţiei precum anorexia, stresul emoţional şi psihologic excesiv, toate acestea pot contribui la dereglarea funcţiilor normale ale hipotalamusului. Tumorile hipotalamice, într-o mai mică măsura, pot şi ele determina dereglarea ciclurilor menstruale.

– afectiuni ale glandei pituitare, numită şihipofiză, ce poate afecta prin tulburarea funcţiei proprii ciclurile menstruale.

– lipsa sau dezvoltarea incompletă a unor organe ale aparatului reproducător feminin. În perioada fetală şi în dezvoltarea embriologică a organelor sexuale pot apărea anumite disfuncţionalităţi, situaţii în care anumite părţi sau organe întregi pot lipsi: de exemplu uterul, colul uterin sau vaginul. În oricare dintre aceste situaţii, datorită dezvoltării incomplete, nu se vor putea produce ciclurile menstruale.

– anomalii structurale ale vaginului: obstrucţiile vaginale pot împiedica existenţa unor cicluri menstruale normale. Prezenţa unor structuri membranare dezvoltate din peretele vaginal şi care obturează tractul vaginal, poate bloca fluxul sanguin endometrial din perioadele menstruale.

Amenoreea secundară  reprezintă lipsa menstruaţiei în condiţiile în care ciclurile menstruale s-au instalat deja. În acest caz, primul motiv la care ar trebui să ne gândim este o sarcină, deşi există multe alte motive care pot conduce la întârzieri sau tulburări ale ciclului menstrual.

Aceasta este mult mai frecvent întâlnită decât cea primară. Există mult mai multe cauze pentru amenoreea secundară :

sarcina – reprezintă cea mai frecventă cauză de amenoree  în perioada reproducătoare a femeii. Atunci când ovulul este fecundat şi  se implantează în mucoasă uterină (endometru) nu vor mai urma cicluri menstruale, endometrul suferind transformări pentru a hrăni oul în dezvoltare şi pentru a forma placenta maternă, el nemaifiind eliminat prin menstruaţie.

– contraceptivele: unele femei care utilizează pentru contraceptie pilulele orale pot avea unele tulburări ale ciclurilor menstruale. La oprirea contraceptivelor orale pot trece între trei şi şase luni până la restabilirea ciclurilor menstruale regulate şi ovulatia normală.

– alăptatul: femile care alăptează pot avea adesea amenoree. Chiar în cazurile în care se produce ovulaţia, menstruaţia poate lipsi. In aceste cazuri se va putea constata mai dificil o eventuală sarcină.

– stresul: stresul mintal poate altera temporar funcţionalitatea normală a hipotalamusului – structura neurologică cu rol în reglarea şi controlul întregului sistem endocrin, a secreţiilor de hormoni ai glandelor şi implicit a ciclului menstrual. În consecinţă. ovulaţia şi menstruaţia se pot opri ca urmare a unui stres mental şi/sau emoţional puternic, reluarea ciclurilor normale urmând a se face după trecerea perioadei respective.

– medicamentele: cu certitudine o serie de medicamente pot altera ciclul menstrual. Dintre acestea putem enumera: antidepresivele, antipsihoticele, chimioterapicele anticanceroase, corticoizii, etc.

– bolile cronice: este cunoscută posibilitatea de instalare a amenoreei în bolile cronice grave. În anumite cazuri acest simptom poate fi la debutul bolii. Ciclurile menstruale se vor reinstala după tratament şi recuperare.

– echilibrul hormonal: o cauză comună a ciclurilor menstruale neregulate este sindromul de ovar polichistic. In cadrul acestui sindrom se înregistrează nivele relativ ridicate şi susţinute de hormoni sexuali (estrogeni dar şi androgeni) fiind mai greu realizabilă fluctuaţia hormonală normală a ciclului menstrual. De multe ori ovarul polichistic este asociat cu obezitate, sângerări uterine abundente la ciclu (meno/metroragii), acnee, exces de pilozitate facială, în afara tulburărilor de ciclu menstrual clasice.

– greutate corporală scazută: greutatea corporală prea mică poate fi urmată de întreruperea sintezei normale a mai multor hormoni şi, ca urmare, afectarea ovulaţiei şi menstruaţiei. Femeile care au grave tulburări de alimentaţie, întâlnite în sindroame precum anorexia sau bulimia, pot avea schimbări anormale în cadrul sistemului endocrin cu tulburarea ciclurilor menstruale.

– efortul fizic excesiv: amenoreea secundară, poate fi întâlnită şi la sportivele de performanţă şi mai ales în perioadele de antrenament intens (cantonamente şi competiţii). Sporturile în care sunt frecvent întâlnite astfel de probleme sunt: atletismul (în special alergarea pe distanţe mari – maraton), gimnastica dar şi baletul, etc. Trebuie menţionat că în cazul sportivelor de performanţă intervin mai mulţi factori în tulburarea ciclurilor menstruale, printre care: cantitatea redusă de ţesut adipos a organismului, stresul, consumul mare de energie, etc.

– tulburări în funcţionalitatea normală a glandei tiroide: afecţiunile glandei tiroide sunt frecvent implicate în tulburările de ciclu menstrual. Afectarea tiroidei va genera o scădere a prolactinei – hormon secretat de glanda pituitară, cu rol în reglarea secreţiei lactate şi a dezvoltării glandelor mamare – efect ce va avea la rândul său consecinţe asupra funcţiei hipotalamusului, cu afectarea ciclurilor menstruale.

– tumorile glandei pituitare: tumorile benigne ale acestei glande endocrine precum adenoamele, prolactinoamele pot cauza secreţii exagerate de prolactină care pot interacţiona cu secreţia regulată de hormoni implicaţi în reglarea ciclului menstrual. O parte din aceste tumori pot fi tratate prin administrarea unor medicamente, într-o altă categorie fiind necesară intervenţia chirurgicală.

– leziunile uterine: în condiţiile în care la nivelul uterului există structuri ce împiedică eliminarea sângelui menstrual la ciclu, poate apare amenoreea. Dintre afecţiunile sau intervenţiile ce pot cauza astfel de leziuni enumerăm: fibroamele uterine (mai ales cele dezvoltate predominant submucos), chiuretajele, cezarienele, etc. Ca urmare a acestor piedici în evacuarea normală a conţinutului uterin la ciclurile menstruale, acestea vor avea ori un aspect anormal, atunci când sângele se va evacua după o perioadă de stagnare în cavitatea uterină, ori se va instala amenoreea în cazul unei obstrucţii complete.

– menopauza prematură: menopauza se instalează în general la o vârstă medie de 51 de ani. Dacă aceasta se instalează înaintea vârstei de 40 de ani, o putem numi menopauză prematură. Menopauza prematură poate fi rezultatul unor factori genetici, a unor boli autoimune, dar şi de cauză necunoscută.

Stabilirea diagnosticului

Este recomandat să solicitaţi un consult medical de specialitate în următoarele situaţii:

– dacă aţi trecut de vârsta de 16 ani şi nu aţi avut încă nici un ciclu menstrual – amenoree primară,

– când ciclul menstrual a lipsit două sau mai multe luni consecutiv – amenoree secundară.

Deşi amenoreea reprezintă rar o problemă gravă de sănătate, ea poate fi un semnal de alarmă pentru o serie de tulburări hormonale. Descoperirea acestora poate lua mult timp şi pot fi necesare mai multe tipuri de teste de laborator.

Primul astfel de test pe care îl va recomanda medicul, pe care dealtfel îl puteţi face şi singure acasă, este testul de sarcină. Medicul specialist va efectua de asemenea un examen ginecologic prin care va evalua pe lângă o eventuală sarcină şi starea organelor genitale feminine cu eventualele elemente patologice care ar putea sta la baza amenoreei.

Următorul pas este reprezentat de testele sanguine prin care se va determina nivelul mai multor hormoni. În funcţie de semnele şi simptomele asociate cu rezultatele testelor de laborator se va stabili dacă în cadrul investigării cauzelor amenoreei mai sunt necesare şi alte investigaţii sau teste diagnostice.

Imagistica precum tomografia computerizată, ecografia sau rezonanţa magnetică pot scoate în evidenţă eventuale tumori ale glandei hipofize, anomalii ale aparatului genital feminin, etc.

Ca ultima soluţie se poate recurge la histeroscopie sau chiar laparoscopie mini-invazivă, tehnici invazive de examinare a organelor sexuale ce permit medicului o explorare directă.

Tratamentul

Tipul tratamentului de care aveţi nevoie va fi stabilit de către medicul specialist, în funcţie de cauzele amenoreei.

În anumite cazuri este suficient să modificaţi anumite elemente din stilul dumneavoastră de viaţă, modificări ce ţin de activitatea fizică (eforturile intense, controlul greutăţii corporale, etc.) sau psihică (stresul excesiv).

În cazul altor afecţiuni generatoare, medicul specialist poate prescrie anumite scheme de tratament.

Amenoreea cauzată de afecţiuni ale unor glande endocrine precum tiroida sau glanda hipofiză, se vor rezolva odată cu tratarea afecţiunii de bază.

Cea mai bună cale de a evita întreruperea ciclurilor menstruale este menţinerea unui mod de viaţă sănătos prin:

– dietă echilibrată, activitate fizică, controlul greutăţii corporale.

– un echilibru optim între muncă şi odihnă.

– evaluarea momentelor de depresie, stres şi conflict. Dacă nu puteţi reduce aceste fenomene cereţi ajutor familiei, prietenilor sau medicului.

– fiţi vigilentă în ce priveşte ciclurile menstruale şi luaţi legătura cu medicul specialist atunci când aveţi motive de îngrijorare. Păstraţi evidenţa perioadelor menstruale şi chiar notaţi-le pentru a şti când să aşteptaţi ciclurile următoare.

– discutaţi cu mama, sora şi cu alte femei din anturajul dumneavoastră. Oricine din anturajul dumneavoastră poate avea probleme asemănătoare, putând astfel lămuri împreună anumite aspecte. Aceasta nu trebuie însă să înlocuiască prezentarea la medic.

– adunaţi orice informaţie care ar putea fi utilă medicului în eventualitatea unui consult de specialitate.

– amenoreea poate provoca anxietate, dar colaborând cu medicul specialist veţi putea depista cauza acesteia şi stabili împreună modalitatea optimă de reglarea a ciclurilor menstruale.

Pentru tratamentul amenoreei, Dr. Pronat recomandă REGULAT®:

Mod de administrare:

Administrare internă:

► 2-3 x 1 linguri zilnic înainte de mese.

► administrare nazală în cazul amenoreei cu cauze hormonale (amestec din 5 ml REGULAT® cu 15 ml soluţie de clorură de sodiu izotonă) – 3-5 x 2 doze în fiecare nară zilnic, inhalare puternică.

Administrare externă:

► compresă cu amestec de apă şi REGULAT® diluat (1:1), se aplică pe regiunea ovariană.

► deasupra plasaţi un termofor (seara, timp de o oră sau mai mult).

Posibile măsuri terapeutice:

► stabilirea nivelului hemoglobinei.

► verificarea nivelului de hormoni din sânge.

► în cazul stărilor anemice substituirea preparatelor de fier şi a acidului folic.

 

 


Recomandările de administrare a preparatului REGULAT®, precum şi măsurile terapeutice şi suplimentare au valoarea unor recomandări cu caracter general. Ele nu înlocuiesc tratamentul efectuat de către un medic sau terapeut.

De asemenea, aceste recomandări nu înlocuiesc medicamentaţia, diagnosticele, indicaţiile şi recomandările medicale, ci sunt o completare pentru luarea unor măsuri preventive pe propria răspundere.

În cazul unei suspiciuni de boală, înainte de administrarea preparatului Regulat® se recomandă consultarea unui medic sau specialist naturopat. De asemenea, nu trebuie întrerupt un tratament cu medicamente fără o consultare prealabilă a unui medic sau specialist.

În măsura în care au fost recomandate anumite doze sau metode de administrare, acestea au fost atent elaborate şi redate. Cu toate acestea, toate informaţiile sunt furnizate fără garanţie, iar autorul nu este responsabil pentru eventualele prejudicii sau leziuni care ar rezulta de pe urma acestor informaţii şi recomandări.


Dacă v-a plăcut acest articol, v-ar putea interesa:

Regulat Regulat Diabetic Gemoderivat

mlădițe zmeur

Gemoderivat

muguri salcie

Brânca Ursului

 

 

Share Button

Lăsați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Follow

Get every new post on this blog delivered to your Inbox.

Join other followers: